Vaza – calatoare

O simpla vaza poate povesti o intreaga istorie, poate evoca amintiri, ba chiar poate transmite o gluma buna.
Multi oameni colectioneaza tot felul de lucruri marunte dintr-o calatorie, fie peste hotare , fie in tara lor de origine. Unii pastreaza hartiute, etichete, cartele, bilete, hartie de ambalaj sau timbre, care le vor aminti la un moment dat de calatoria avuta.

Pentru a realiza o astfel de vaza avem nevoie de:

Vaza transparenta
Hartie de diferite culori
Hartii pastrate din calatorie: brosuri, tichete, bilete de intrare la muzee sau bilete de transport, bancnote sau monede
Lipici
Vopsea (guasa sau vopsea pentru vitraliu)
Lac incolor
Pensula

Etapa 1

Decupati sau chiar rupeti in bucatele hartiile pe care doriti sa le aplicati pe vaza.

Etapa 2

Tapetati vaza cu lipici, de sus in jos.

Etapa 3

Lipiti un prim strat de hartie colorata.
Dati din nou cu lipici si aplicati pe intreaga suprafata bucatile de hartie deja pregatite (hartiile pastrate din calatorii).

Etapa 4

Puteti sa lacuiti vaza per total, sau puteti sa pictati cu guasa diferite motive sau pur si simplu s-o vopsiti. In cazul in care alegeti varianta pictat sau vopsit , la final, dupa ce s-a uscat, aplicati un strat de lac incolor. Lasati sa se usuce.

Un patchwork din panza colorata

Un patchwork = arta peticelor (lucru din petice) este format din mai multe bucati de materiale, de obicei forme geometrice, cusute intre ele pentru a forma o unitate noua, frumoasa in culoare si desen.

Un patchwork = arta peticelor (lucru din petice) este format din mai multe bucati de materiale, de obicei forme geometrice, cusute intre ele pentru a forma o unitate noua, frumoasa in culoare si desen. Cand toate peticele sunt cusute intre ele, s-a creat o tesatura noua.

Pentru ca efectul unui patchwork sa fie reusit, trebuie sa jonglati cu motivele si/sau cu culorile alegand, de exemplu, doua motive (stelute si desene cu animale) si doua sau mai multe nuante de culori.

Cumparati cateva rulouri diferite (colorate uni sau cu diferite modele).
Decupati panza, obtinand niste dreptunghiuri.
Aplicati-le alternand unul cu motive, unul uni.

Bine de stiut: Un rulou standard masoara 52 cm latime si 10 m lungime. Se pot obtine circa 12 dreptunghiuri avand urmatoarea dimensiune 52×80 cm.

Pentru mai multe informatii, consultati urmatorul link:

http://en.wikipedia.org/wiki/Patchwork

Cum aplicam un autocolant?

Etapa 1. : Curatarea zonei unde va fi aplicat autocolantul

Suprafata peretelui sau a mobilei unde va fi lipit autocolantul trebuie sa fie impecabil de curat si uscat. Fisuri, vopsea scorojita, sarita, sau cu mucegai, toate acestea trebuie inlaturate !

Bine de stiut : Nu uitati ca o data ce veti lipi autocolantul va fi foarte dificil sau chiar imposibil de a-l dezlipi si relipi in alta parte. de aceea, alegeti-va cu atentie locul unde veti lipi autocolantul..

Etapa 2. : Razuirea autocolantului

Fiecare autocolant este compus dintr-o hartie alba de protectie, uneori cu diferite motive, uneori transparenta, si materialul propriu-zis. Cu ajutorul unei raclete din plastic, a unei dischete sau a unui card bancar care nu ar mai utilizate incepeti sa lipiti autocolantul. Dezlipiti cu atentie folia de protectie.

Etapa 3. : Pozitionarea autocolantului

Pozitionati autocolantul acolo unde doriti s ail lipiti. Utilizati scotch pentru a va lua puncte de reper pe perete. Lipiti autocolantul pe perete tinand cont de punctele de reper pe care deja le ati luat. Apasati foarte bine cu racleta peste autocolant pentru a evita formarea unor bule de aer.

Bine de stiut : In acest moment, inca puteti sa schimbati locul autocolantului, in cazul in care l-ati pozitionat gresit.

Etapa 4. : Casherarea autocolantului

Casherati autocolantul cu miscari de mana de sus in jos si dinspre interior spre exterior. Apasati cu forta pentru a nu se forma bulele de aer. Pe masura ce coborati desprindeti hartia de protectie.

Bine de stiut : Incercati sa pastrati folia de protectie a autocolantului la un unghi de aproape 45°, astfel va fi mult mai usor de desprins. Atunci cand realizati casherarea autocolantului, este bine sa nu va sprijiniti cu mana pe autocolant.

Etapa 5. : Luciul autocolantului

Lustruiti autocolantul usor cu o carpa moale. Nu va mai ramas decat sa va admirati capodopera decorativa !

Bine de stiut : Desi v-ati dat toata silinta sa nu va ramana nicio bula de aer rebela si cu toate acestea mai apare cate una … Iata un truc simplu pentru a scapa de aceste bule: luati un ac de cusut foarte fin si intepati usor bule. In mod sigur vor disparea.

Stapaniti zgomotul!

Ce este zgomotul?

Zgomotul este o vibratie a aerului si se caracterizeaza prin frecventa, intensitate si durata. Frecventa este exprimata in hertz (Hz) si defineste calitatea grava sau ascutita a unui sunet; cu cat sunetul este mai jos cu atat acesta este mai grav. Intensitatea sunetului este exprimata in decibeli (dB): un sunet este mai puternic cu cat numarul decibelilor creste. Urechea umana poate percepe un sunet incepand cu 20 dB (susoteli), poate suferi incepand cu 90 dB (motocicleta) si poate simti deja durere de la 120 dB (reactorul avionului). Durata lui este, de asemenea, importanta fiindca un sunet de o intensitate medie poate deveni insuportabila. Durata sunetului este importanta fiindca astfel se poate stabili intensitatea medie pe care o poate suporta urechea umana. cu toate ca aceste caracteristici ale sunetului sunt foarte bine definite, zgomotul este perceput intr-un mod subiectiv, in diferite contexte, de fiecare persoana in parte. De exemplu, o sirena a pompierilor ii va deranja pe trecatori, dar ii ca linisti pe cei care o asteapta cu nerabdare.

Cum circula zgomotul?

Se disting doua tipuri de zgomot: zgomote aeriene si solide.

Primele, dupa cum indica si denumirea lor, sunt transmise prin aer si circula libere fara sa fie intrerupte in cursa lor. Sunetele aeriene se amplifica atunci cand se lovesc de obiecte dure, astfel se creeaza fenomenul reverberatiei. De aceea, este indicat ca in camere sa integram obiecte din materiale moi, suple sau in relief. In exterior, cele mai deranjante sunt mai degraba generate de mijloacele de transport (masini, motociclete, tren, avion), lucrarile urbane sau latratul cainilor. In interior, sunetul care poate deranja este generat de televizor, muzica sau conversatie. Pentru a te izola de zgomotul aerian nu este suficient sa te indepartezi de el, fiindca micsorarea sonora nu este proportionala cu distanta. Intensitatea unui zgomot scade doar cu 6 dB atunci cand distanta se dubleaza. De exemplu, zgomotul produs de o masina evaluat la 80 dB la o distanta de 20 m scade la 74 dB la 40 m si la 68 dB la 80 m.

Zgomotele solide sunt zgomote de impact, de exemplu, bataile de ciocan ale vecinului care isi renoveaza casa, mingea batuta de un pusti pe asfalt sau tocurile vecinei de deasupra pe gresia din hol. De fiecare data, contactul genereaza o vibratie a materialului care este propagata catre toate obiectele din jur. Deci, un astfel de zgomot poate deranja foarte usor si vecinii de la alte etaje.

Calcule hazlii!

Din fericire, pentru urechile noastre, zgomotele nu se aduna ca niste bomboane. Doi bebelusi care plang cu aceeasi energie, adica cu acelasi nivel acustic, nu vor produce de doua ori mai mult zgomot, dar nivelul acustic va creste totusi cu 3 dB. Daca sunt cu 10 bebelusi mai multi, zgomotul va fi mai intens doar cu 10 dB. Daca unul dintre bebelusi are un tignal mai puternic decat celalalt, nivelul sonor al primului va acoperi zgomotul produs de cel de al doilea. Deci, cele doua niveluri sonore nu se vor cumula, iar daca unul dintre bebelusi nu va face zgomot, aceasta nu inseamna ca nivelul sonor al celuilalt va scadea. Zgomotele nu se substituie.

Ce impact au zgomotele asupra sanatatii noastre?

Generator de stres, zgomotul este responsabil de tulburarile de somn si indirect de starile depresive. Comparativ cu ochii care sunt protejati de pleoape, urechiile sunt supuse agresiunilor sonore in permanenta. Astfel, 50 dB (o conversatie aprinsa) sunt suficienti pentru a provoca o accelare a ritmului cardiac a unui copil care doarme. Cand ne expunem unui zgomot foarte puternic (de exemplu, un concert) pot aparea efecte imediate, dar pasagere ca depilda pierderea auzului, o crestere a tensiunii cardiace, o diminuare a atentiei sau a memorii, chiar reducerea campului vizual, neputinta de aprecia corect distantele si culorile, ca atunci cand orbecaim noaptea. Organismul nu se va obisnui niciodata cu zgomotul, nu se poate adapta zgomotului. Daca stam intr-un mediu zgomotos, se vor instala o oboseala fizica si o stare depresiva, ba chiar pierderea auzului definitva. Este foarte important de stiut ca valoarea pozitiva sau naturala a unui zgomot nu reduce cu absolut nimic impactul acestuia asupra organismului: un fond sonor permanent de 85 dB poate sa ne asurzeasca (de exemplu, o cascada sau o intersectie foarte animate).

Dormitorul si camerele copiilor ar trebui in mod special izolate fonic, deoarece copiii sunt sensibili la zgomote, iar adultii pot suferi insomnii din cauza acestora.

Care sunt principiile izolarii acustice?

Sunt doua aspecte corectarea si izolarea acustica. Corectarea acustica reprezinta imbunatatirea calitatii fonice a locului stapanind fenomenul reverberatiei, adica a rezonantei. Un zgomot constant nefiind foarte puternic, devine enervant. Cand niciun material, din care este confectionata incapera nu absoarbe o parte din undele sonore, putem spune ca aceasta camera este “sonora”, cum se intampla in cazul unor camere goale in care ecoul este prezent. In caz contrar, spunem ca este o camera “surda”, aceasta absorbind toate sunetele. Corectarea acustica consta in temperarea celor doua extreme pentru a obtine un mediu echilibrat. Izolarea acustica reprezinta intreruperea propagarii sunetelor cu ajutorul unor materiale speciale sau prin interpunerea unui izolant intre cei doi pereti pentru a crea un panou “sandwich”. Exista si posibilitatea de a fragmenta traseul sunetului cu ajutorul unor sape multiple. Instrumentele muzicale care intra in contact cu podeaua intr-o incapere vor produce sunete aeriene, dar si zgomote solide. Solutia de a reduce propagarea acestora este antifonarea incaperii (pereti, podea, plafon).

Ce este o punte acustica?

O punte acustica ofera trecerea sunetelor, in general in mod involuntar si accidental. Zgomotul din corpuri solide poate sa se propage sub forma de vibratii, daca nu se iau masuri de prevenire, prin elementele cu imbinare rigida si prin suprafata de sprijin in toata cladirea. Acest lucru trebuie evitat prin compensatori de izolare a oscilatiilor, montati intre imbinarile cu punte acustica. Pentru aceasta se recomanda, intre altele, incastrari fonoizolante, prin care se evita transferul fonic la fundatii. Pentru compensarea cursei de amortizare a suportului, precum si pentru evitarea altor punti fonice se recomanda folosirea compensatorilor adecvati la racorduri.

Cheia reusitei

Este indicat sa tratati zgomotul mai degraba decat posibila sursa, sa eliminati puntile acustice, sa utilizati materiale absorbante (poroase, in relief), sa evitati utilizarea materialelor dure (ganditi-va inainte de a inlocui mocheta cu gresie), sa utilizati un sistem de geamuri dublu. Retineti faptul ca un perete din beton izoleaza fonic mult mai bine incaperea decat unul din caramizi. De asemenea, o izolare fonica este mult mai complicata si mai sofisticata ca o izolare termica. O buna izolare fonica este sinonima cu o buna izolare termica. Din pacate, inversul nu este valabil. Este clar, zgomotele sunt mult mai greu de stapanit decat gradele Celsius.

Zgomotul din punct de vedere juridic

La nivel european exista o directive care reglementeaza zgomotul ambiental. Din pacate, in Romania inca se lucreaza la realizarea unor harti a locurilor poluate fonic. Ramane sa avem rabdare, pana vor fi implementate sistemele de ameliorare fonica. Exista un act normativ, Legea nr. 61/1991 care reglementeaza normele de convietuire sociala, ordine si liniste publica. Dar bunul simt lipseste cu desavarsire.

Inramarea unui tablou sau a unei fotografii

Daca sunteti atrasi de bricolaj sau daca doriti sa oferiti o tusa personala tablourilor sau fotografiilor, fara sa va goliti buzunarele de bani, iata o metoda eficienta pentru a va inrama amintirile!

De ce v-ati inrama fotografiile sau tablourile?

Principala functie a unei rame este de a proteja lucrarile care de regula sunt fragile si predispuse uzurii timpului, dar in aceeasi masura rama este si o arta de a pune in valoare un element decorativ. De asemnea, o rama poata sa denatureze lucrarea, ba chiar sa estompeze interesul privitorului pentru lucrarea respectiva. Deci rama joaca un rol important in a atrage privirea asupra unui tablou sau a unei fotografii.

Astazi, pe piata, spre vanzare se gasesc diferite panze care sunt deja montate pe diferite sasiuri. Aceasta tehnica este ultimul racnet si presupune o munca destul de laborioasa pentru a pune in valoare o lucrare, asadar nu va inselati singuri ca va veti descurca chiar atat de usor ca si cand ati atarna un simplu poster pe perete. Nu e chiar atat de usor si intreaga operatiune cere multa indemanare ! Alegeti sa realizati o inramare mai simpla care sa va protejeze lucrarea.

Inainte de toate :

– Puteti sa asortati rama fie nuantelor folosite in lucrare, fie nuantelor folosite in varuirea camerei unde va fi agatat tabloul. Alegeti-va culoarea in functie si de ce anume va place. Apelati la imaginatie si astfel tabloul va prinde viata!

– Ar trebui sa stiti daca doriti sa folositi un passe-partout colorat sau nu. Passe-partout-ul colorat este un fel de truc: este vorba de a aplica un contur din carton sau panza intre lucrare si rama. In mod traditional, scopul sau este de a scoate in valoare tabloul sau fotografia, fara sa atraga privirea, desi, astazi, ne place sa ne jucam, sa fim excentrici, alegand un verde fluorescent pentru a incadra o litografie de Chagall; incercam sa personalizam orice obiect. Sa te joci cu coulorile in fond si la urma urmei nu este nicun sacrilegiu! Pentru a confectiona singuri un passe-partout, aveti nevoie de un carton intreg, astfel incat sa va ramana cate un centimetru in jurul lucrarii. Si apoi decupati cu mare atentie urmand dimensiunile alese intre lemnul ramei si lucrarea care urmeaza sa fie incadrata.

– Daca este vorba de o fotografie: este recomandat sa folositi o rama cu geam. (Atentie, pentru fotografii, ganditi-va la o sticla anti-UV in functie de amplasarea tabloului). In cazul in care optati pentru acoperirea tabloului cu un geam, atunci va trebui sa achizitionati de la orice magazin de bricolaj o bucata de geam deja decupata conform dimensiunilor tabloului. Atentie: adaugati un centimentru mai mult la dimensiunea initiala ca sa puteti sa introduceti geamul in bagheta de lemn (a ramei). Nu uitati sa cumparati un carton mai gros pentru etapa finala si luati in calcul si achizitionarea unor cuie pentru a putea fixa tabloul pe perete.

Materiale pentru a crea o inramare simpla

Puteti gasi aceste materiale in orice magazin de bricolaj.

– Baghete de lemn, dimensiunea o alegeti dvs. : de la 1 la 5 cm in medie.

– Clei pentru lemn

– 4 coltare din plastic

– Vopsea sau lac pentru rama

– O cutie de flat (necesare decuparii unghiurilor)

– Un fierastrau
– O pensula (pentru vopsire)
– Un fundal subtirel (din lemn, care va va ajuta la fixarea cadrului). Trebuie decupat de catre un specialist la magazinul de bricolaj.
– Sfoara
– Doua cleme
– Cuie de dimensiuni mici

Ghid:

Prin inramare se intelege crearea unui cadru patrat cu ajutorul baghetelor din lemn. Obtinerea unghiurilor interioare este operatiunea cea mai complicata in aceasta etapa. Deci trebuie sa fiti foarte atenti.

Etapa 1 : Masuratori ! Trebuie sa calculati cu rabdare si precizie dimensiunea pe care o va avea cadru, in lungime si in latime. Fixati-va cu un creion masurile pe spatele cadrului. Notati-le cu atentie.

Etapa 2 : Acum este momentul sa folositi cutia de flat. Trebuie sa decupati baghetele atat cat va trebuie. Inca o data, trebuie sa fiti atenti si meticulosi. Nu este o etapa pe care s-o faci pe durata calupului de publicitate, ci trebuie sa va concentrati fiindca o sa va ia ceva vreme ! Fiti atenti la sensul baghetelor! Introduceti o bagheta in cutia de flat si decupati-o astfel incat sa obtineti un unghi de 45 de grade. Atentie : Dimensiunea cea mai mica va fi in interior !

Etapa 3 : O data ce baghetele sunt deja decupate, asamblati-le cu ajutorul coltarelor de plastic, apoi lipiti-le cu clei. Dupa ce s-au lipit, puteti sa le vopsiti sau sa le lacuiti dupa cum doriti dvs., respectand indicatiile de pe fiecare produs in parte. Este bine de stiut ca daca folositi o masca de lemn deja confectionata, aceasta poate fi deja trata cu o substanta speciala.

Etapa 4 : Baghetele gata pregatite si cadrul deja format, le puneti cu fata in jos, introduceti geamul taiat de un specialist, apoi introduceti imaginea dorita, apoi passe-partout-ul si in final fundalul. Este de preferat sa lipiti cu un strat foarte subtire imaginea de fundal ca sa nu alunece. Atentie sa nu lipiti un Picasso si nici sa nu turnati o cantitate foarte mare de lipici. Dupa ce ati fixat intreg cadrul, prindeti din loc in loc pe spatele cadrului cuiele de dimensiune mica de care se vor fixa baghetele.

Etapa 5 : Fixati cele doua cleme pe spatele cadrului la o distanta egala si prindeti sfoara avand grija sa nu fie foarte lunga fiindca se va dezechilibra tabloul in momentul in care il veti aplica pe perete dorit.

Nu v-a mai ramas decat sa prindeti tablou realizat pe perete dorit.

Lumina, noapte si zi. Orientarea ferestrei

Fereastra prin orientarea si dimensiulnile sale determina calitatea si cantitatea de lumina care patrunde in interiorul locuintei.

In cazul zilelor insorite este foarte util de a trage obloanele pentru a evita incalzirea excesiva, in cazul in care orientarea este spre vest, fiind temperatura de la sfarsitul dupa-amiezii este mult mai puternica. Daca este orientata spre nord, locuinta nu va beneficiaza foarte mult de soare, dar primeste o lumina constanta, utila artistilor si utilizatorilor de calculator. Daca este orientata spre sud, locuinta se bucura de soare pe timpul iernii, atat timp cat soarele e pe cer. Aceasta orientare este indicata pentru a pastra caldura solara si de a creste aportul termic. Soarele de vara puternic poate fi stapanit cu ajutorul unor folii aplicate pe geamul ferestrelor pe partea exterioara.

Locul ferestrei

Pentru ca o incapere sa fie suficient de luminoasa este indicat ca o fereastra sa reprezinte de la 35 pana la 50% din suprafata fatadei. In functie de pozitionarea ferestrei se va modifica si aportul de lumina. De exemplu, cu cat o fereastra este mai sus asezata de podea, cu atat mai mult lumina va putea patrunde pana in fundul incaperii. Inaltimea superioara a geamului ferestrei trebuie sa fie egala cu cel putin o jumatate din adancimea camerei.

Tamplaria unei ferestre influenteaza cantitatea de lumina care patrunde in casa. Cu cat suprafata cadrului ferestrei este mai mare cu atat cantitatea de lumina este mai mica.

Cand fatada unei locuinte nu ne permite amplasarea unei ferestre, o solutie o reprezinta patrunderea luminii direct din acoperis. Aceasta solutie este indicata in luminarea spatiilor intunecoase, cum ar fi casa scarilor.

O data ce lumina a patruns in casa, ea poate circula prin pereti daca acestia sunt facuti din sticla (transparenta, de preferat). Lumina poate de altfel circula de la un etaj la un altul printr-un plafon transparent. Nu este deloc dificil de realizat, dar este foarte spectaculos efectul obtinut.

In Franta, pozitia ferestrei este usor in interiorul cladirii, astfel se obtine un joc de umbre la nivelul fatadei.

In Germania, fereastra este aliniata la nivelul fatadei, astfel incaperea beneficiaza de un maximum de lumina, dar fatadele vor fi fara relief.

Luminoterapia

De exemplu, canadienii sufera de depresie pe perioada sezonului hibernal (lipsa luminii). Simptomele sunt aceleasi ca si ale depresiei clasice, apar toamna si dispar primavara. Se repeta in fiecare an. Ceasul biologic este dereglat de insuficienta intensitatuii, luminii care provoaca dereglarea glandei epifiza. Tratamentul consta in a-l expune pe pacient la o lumina alba generate de un ecran. Dupa cateva saptamani de tratament sub supraveghere medicala, 80% din pacienti isi revin din depresie.

Ce lumina este indicata pe timpul noptii?

Datorita electricitatii, ritmul vietii nu se mai regleaza dupa cursul soarelui. Lumina artificiala este oferita de doua surse principale cu eficienta si consum diferit. Prima sursa cea mai raspandita este data de becurile clasice si cele cu halogen. Ambele au o eficienta slaba fiindca 90% din energia consumata se transforma mai degraba in caldura decat in lumina. Cea de a II-a sursa este cea fluorescenta a carei becuri au o eficienta luminoasa net superioara: un bec fluorescent de 15 W furnizeaza de 6 ori mai multa lumina decat un bec clasic de 75 W. Consuma de 5 ori mai putin. Are durata de viata de 6 pana la 10 ori mai lunga decat un bec clasic si astfel este compensat pretul mult mai piperat. Un bec fluorescent de abia dupa 2 minute dupa ce a fost aprins atinge maximum de intensitate luminoasa. De aceea nu sunt utilizate in spatiile de trecere. Continand o cantitate redusa de mercur, aceste becuri sunt considerate deseuri periculoase si de aceea nu trebuie nici sparte si nici aruncate la intamplare, ci doar in containere speciale pentru reciclare. din punct de vedere ecologic, acest tip de bec este mult mai putin periculos.

Iluminatul reprezinta intre 15-20% din bugetul alocat consumului de energie electrica a unei familii.

Consumul poate fi redus:

– folositi sursele mai mai econome (becuri fluorescente);

– utilizati lumina naturala;

– utilizati oglinzi impreajma ferestrelor pentru a multiplica efectul luminii naturale;

– evitati perdelele de culoare inchisa care nu permit trecerea luminii;

– eliminati becurile cu halogen care sunt consumatoare foarte mari de energie (500 W/1 h);

– utilizati sensor de miscare pentru spatiile de trecere, culoare, scari, iluminatul exterior.

Cum pregatesti un perete pentru a fi decorat?

Inainte de a aplica un tapet sau o vopsea pe un perete, indicat este ca acesta sa fie curatat bine, pentru ca decorarea lui sa se poata realiza in conditii optime. Pregatirea peretilor sau a tavanului presupune diferite operatiuni asupra suprafetelor : curatirea, tratarea cu diferite substante, astuparea fisurilor, netezirea.

Curatarea si tratarea
Mai intai de toate, trebuie sa eliminati praful, urmele de grasime si de murdarie cu ajutorul unei perii mai mult sau mai putin dure, folosind de asemenea soda speciala pentru pereti, solventi sau chiar agenti de decapare pentru vopsea.
Daca peretele este umed, aplicati un produs pentru a-l face impermeabil. Daca exista deja pete de mucegai, curatati cu atentie si apoi aplicati un produs anti-mucegai. Daca este sfaramicios, ca si un perete de ipsos vechi, aplicati o substanta care contine agenti intaritori. Puteti sa eliminati eflorescentele cu un produs neutralizant sau cu o solutie de acid clorhidric (25 % acid in apa).

Astuparea fisurilor
Astuparea fisurilor presupune suprimarea defectelor de pe suprafata unui perete : gauri de la cuie, crapaturi …
Inainte de toate, o fisura trebuie sa fie „deschisa” cu ajutorul unei raschete pentru a o tencui si apoi a o egaliza. Periati folosind o perie de sarma pentru a elimina orice particula de murdarie ramasa. Introduceti in interiorul fisurii materialul necesar astuparii, fixandu-l foarte bine.
Utilizati materiale pentru astuparea fisurilor, pe care le puteti prepara dumneavoastra pe loc, sub forma de pasta sau pudra combinandu-le cu apa. Un produs de calitate buna trebuie sa aiba o aderenta puternica si sa se usuce in timp foarte scurt, dupa ce a fost aplicat. O aplicati cu ajutorul unui cutit special de 5 pana la 10 cm sau cu o spatula mica. Dupa ce s-a uscat, cu ajutorul unei pietre ponce inlaturati ceea ce este in plus.

Atentie O tencuiala noua se va usca complet in : 3 luni daca este din ciment si in 6 luni daca este din ipsos.

Netezirea
Netezirea este ultima operatiune de dinainte de a fi decorat peretele dumneavoastra. Prin aceasta se intelege aplicarea pe intreaga suprafata a peretelui un strat subtire de tencuiala care astfel il va uniformiza. Utilizati un material pentru netezire, astfel incat sa puteti sa-l aplicati cu o spatula lata (cam de 20 cm) sau cu un cutit special pentru asa ceva, care este foarte ascutit. Intindeti un strat gros de 1 mm pe o suprafata de 50 cm. Neteziti cu partea ascutita a spatulei pe verticala.

Acum puteti sa va vopsiti perete sau sa-l decorati cum doriti dumneavoastra.

Bine de stiut Un perete care se macina, mucegait sau cu eflorescente, care ramane umed sau care este inca acoperit de praf sau murdarie nu va va permite sa aplicati un tapet sau sa il vopsiti. In concluzie, daca nu va veti pregati peretele inainte de a-l infrumuseta, veti risca ca decorarea sa fie un fiasco.

Jucati-va cu focul! Farmecul clasicului – semineul

Vechi sau reeditat, semineul este atemporal. Departe de a fi desuet, el da o tenta de autenticitate unei decoratiuni contemporane si contribuie la realizarea unei ambiante blande.

Este curios ca atunci cand semineul a inceput sa fie inutil a devenit intr-adevar eficient. Incalzirea moderna de la sfarsitul secolului al XIX-lea care a transformat semineul in ceva inutil, coincide cu epoca semineului de dimenisuni reduse din casele de la oras care era un adevarat aparat de incalzit, chiar ieftin folosind lemnul sau carbunele.

Istoria semineului de-a lungul secolelor prezinta progrese tehnice insignifiante si o adaptare clara la diferite stiluri din diferite epoci.

Inca din Evul Mediu, cand semineul era de dimensiuni uriase si inghitea o intreaga padure pentru a inapoia un strop de caldura si pana la inceputul secolului al XX-lea, acesta a evoluat mult devenind din ce in ce mai mic. Adevarata schimbare a fost in secolul al XVIII-lea, cand au inceput sa apara centralele generatoare de caldura. Astazi, scopul unui semineu este diferit, adesea este dedicat placerii de a sta in fata focului, de a admira dansul flacarilor, de a fi mangaiat de caldura lor. Ne place mirosul lemnului si ne incanta cand acesta trosneste.

Semineul ramane pentru noi sinonim cu starea de bine, caminul reprezentand adesea celula familiei; in jurul lui strangandu-se cei din familie, uneori chiar trei generatii care isi arata tandretea unul fata de celalat.

Chiar si in zilele noastre, semineul stil Louis XIII, XIV, XV sau XVI invaluie cu farmecul lui aparte, incaperea in care se afla.

Desi uneori demodat, semineul se poate combina cu orice stil decorative.

Exista multe persoane care doar isi picteaza un semineu pe un perete in casa, dar oare unde mai este farmecul lui?!

Artdigital.ro – magazin tablouri

Primul magazin de tablouri utile pentru amenajari interioare, lucrari de arta unicat, de colectie-serie limitata sau reproduceri, postere si printuri digitale din Romania. Un altfel de magazin de decoratiuni interioare, amenajari interioare si chiar cadouri. ArtDigital va prezinta o vasta oferta de lucrari ale unor cunoscuti artisti plastici, reproduceri, fotografie artistica, tablouri cu grafica digitala si postere. Echipa Artdigital.ro a creat pentru dvs. zona de amenajari interioare.