Arta si sentimentul

Septembrie 5, 2008

Meditatii artistice. Ardengo Soffici

Una dintre cele mai grave greseli care s-a comis ori de cate ori a fost vorba de esenta si scopurile artei a fost aceea de a admite ca exista o legatura intre ea si afectiuni, intre ea si sentimente. Se citeaza foarte frecvent situatia in care este emisa o judecata estetica cu privire la emotia si sentimentul resimtite si communicate de artist prin intermediul operei plastice, literare sau muzicale; presupunand ca este necesar ca cel care creeaza sa se afle intr-o stare de exaltare pasionala in care inventeaza formele si imaginile sale, este nevoie, pentru ca opera sa fie frumoasa si insufletita ca spectatorul, cititorul, ascultatorul sa fie zguduiti de aceleasi framantari ale sufletului communicate de artist. Adevarul este ca arta autentica nu are nimic de a face cu astfel de afectiuni si sentimente, ba mai mult, manifestarea lor este prima dovada a inferioritatii produsului artistic. Emotionarea, miscarea sufletelor intr-un sens sau in altul, comic sau dureros, nu au facut parte niciodata din functiile artei, la fel ca si indemnul la o actiune numita buna sau rea, individuala sau colectiva.

Caracterul fundamental al adevaratei arte este luciditatea, stralucirea rece a diamantului; calmul divin pe care trebuie sa-l aiba in comun cu stiinta. Atat una cat si cealalta sunt o exprimare a unor raporturi, fara niciun alt tel decat manifestarea armoniei misterioase a vietii si a lumii. pentru a face aceasta este necesar, asadar, ca artistul, la fel ca omul de stiinta, sa opereze cu un calm extrem, cu clarviziune si dezinteres. Nu este vorba sa demonstreze ceva, sa indice oamenilor directii posibile; sa educe, sa incite sau sa domine, ci numai sa actualizeze un acord nou si perfect de senzatii, de forme si de imagini.

In fond totul se reduce la o magie a numerelor si orice arta ar putea sa fie numita: muzica. Si dupa cum muzica este un calcul intuitiv, o ritmare de contacte si reactii intre eu si lume, tot la fel orice arta este o actiune a geniului care masoara si fixezeaza cu exactitate corespondentele secrete dintre lucruri si simturi.

Entuziasmul artistic consta in exaltarea geniului de catre propria luciditate rece.

Teatrul, romanul, satira pentru literatura; opera si compozitiile de salon si de balci pentru muzica; tablourile istorice, de gen, portretul, caricatura, pentru pictura; monumentele comemorative, busturile de familie, alegoriile patriotice, funebre etc., pentru sculptura nu au nicio legatura cu arta, decat cel mult, si in mod exceptional, prin cate un fragment; si aceasta in primul rand pentru ca scopul operelor respective este de a emotiona, de a exalta, de a trezi dragostea, ura, tristetea sau ridicolul. o estetica noua trebuie sa clasifice astfel de forme impure si hibride in categoria sporturilor si a divertismentelor asa cum sunt vanatoarea de vulpi, coridele, cinematograful si dansul pantecului.

In arta pura, totul se rezolva intr-o placere senina, intr-o contemplare spirituala, in echilibrul perfect al simturilor si al inteligentei pe deplin satisfacute intr-o armonie supraextaziata asemanatoare cu aceea a cerului instelat si infinit.

Seninatatea si impasibilitatea artistului trebuie sa fie egala cu aceea a filozofului care descopera o noua forta si o noua lege a naturii.

Arta, pisc solar al universului vazut cu ochi fermi si limpezi.

Arta: uimire fericita, etonnement heureux.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: