Promotia saptamanii

Amenajarile interioare pentru camerele de copii ocupa un loc important in viata unei famili. Camera de copil este locul unde copilul se dezvolta si isi petrece o buna parte din viata. Pana la o anumita varsta ea trebuie sa fie colorata, plina de poveste, cu motive decorative bine delimitate si imagini care sa binedispuna copilul. De aceea venim in sprijinul parintilor si ii ajutam sa decoreze mai usor si mai practic camerele copiilor lor. Am creat pentru dvs. o zona clara a copiilor si anume KIDS COLLECTION. Aici veti gasi o sumedienie de imagini din lumea ilustrata a personajelor de animatie, personaje cu care copii dvs. cresc.

Pictura

Pictura ofera, in functie de epoca, de rasa si de pictor, tendinte predominante prin care capata cand un aspect architectural, cand un aspect sculptural, cand se constituie intr-o asociere stricta si armonioasa a tuturor elementelor plastice ce infloresc in inima individului datorita ei.

” […] ea exprima individual, prin puterea ei de a restitui, cu ajutorul combinatiilor nenumarate de care dispune – contraste, opozitii, amestecuri complementare, lumina, umbra, semitente, valori, reflexe, treceri – , complexitatea sufletului omenesc si a componentelor, eterne sau trecatoare, prin care il cunoastem.

[…] pictura nu trebuie sa se sustraga mai mult decat sculptura fortei care o mentine in orbita unei logici ce-si capata vigoarea urmand exemplul organismelor vii. Ea se disperseaza si se dizolva daca toate organele sale nu recunosc drept centru un schelet continuu, a carui prezenta se face simtita pana si in miscarile cele mai dezordonate pe care ele si le ingaduie, si care le obliga intruna, prin mijlocirea arabescului din profunzime si de la suprafata, sa-i recunoasca dominatia tainica. Aproape toti pictorii pornesc de la suprafetele colorate catre care sunt atrasi de impulsul lor senzual si la care, din nefericire, acesta ii sileste adeseori sa ramana. Cei mai mari, intorcandu-se la inlantuirea organica a formelor in functie, le cauta osatura sub reliefurile luminoase si conturul sub degradarea atmosferei si sub succesiunea valorilor.

[…] simtul muzical al picturii il duce pe artist catre constructie, si atunci, este de remarcat ca acest simt se rafineaza chiar in masura in care inteligenta pictorului se apropie de dedesubturile sculpturale ale picturii si progreseaza, apropiindu-se de ele, in directia adancimii. […] doar cand pictorul si-a regasit instinctul pur, doar cand pare ca el a uitat arhitectura, sculptura si pictura insasi, pentru a asculta orchestra tacuta care isi acorda nenumaratele voci in imaginatia-i vizuala, doar atunci el este cu adevarat pictor, sculptor, architect, adica un individ.

Pictura exprima deci trecerea subtila, esentiala si multipla a sculpturii catre muzica. Ea atinge cel mai mare echilibru expresiv in clipa cand contine un maximum de semnificatie formala, dar si un minimum de semnificatie muzicala.

[…] pictura occidentala a izbutit, adeseori in detrimentul prospetimii emotiei si ingenuitatii sentimentale, datorita geometriei, sa daruiasca individului mijloacele de care pana atunci dispuneau numai arhitectura si sculptura, ea putand astfel sa-si populeze spatial factice cu nenumarate impresii si idei subtile pe care arhitectura si sculptura sunt incapabile sa le exprime. Aflam astfel, in insasi tehnica arhitectului, a sculptorului, a pictorului, urmele travaliului misterios ce duce la scheletul nostru moral la carnea ce-l acopera si pe care il reproduce stiinta pura in acelasi cerc ascedent si niciodata inchis. Arhitectura precede sculptura, tot asa cum matematica a precedat anatomia. Sculptura precede pictura, tot asa cum anatomia a precedat biologia. Biologia, la randu-i, pare a tinde sa regaseasca suporturi matematice pentru a reveni, prin ele, la osatura vietii, tot asa cum pictura ii trece arhitecturii sarcina de a reface spatiul real pe care ea l-a parasit treptat, pentru a descoperi spatiul suprasensibil cu ajutorul muzicienilor.

Spiritul picturii pluteste in jurul ei, precum aerul in jurul nostru. Aceasta arta subtila, cea mai misterioasa si mai putin cunoscuta dintre toate cate ne exprima, dispune de mijloace atat de diverse, incat pot fi diametral opuse unul celuilalt, ceea ce s-a si intamplat. Desenul descrie si precizeaza, culoarea evoca si sugereaza. Acolo se afla polul ei architectural, aici, polul ei muzical, nucleul ei sculptural solidificandu-se in masa unde fuzioneaza aceste doua limbaje atunci cand se realizeaza, in cateva opere eroice, creatiile ei cele mai imbatatoare. “

Cum impachetam un cadou?

A darui trebuie sa fie pentru voi o bucurie, pentru unii chiar mai mare decat bucuria de a primi. Nu pretul unui cadou conteaza, ci valoarea lui afectiva, gestul pe care il faceti pentru bucuria unui coleg sau prieten.
Pentru a mari valoarea afectiva a unui dar, este neaparat nevoie sa-l ambalam (impachetam) cat mai frumos. Vom incerca impreuna sa impachetam cat mai atragator cateva daruri, presupunand ca maine chiar sunteti invitati.

Cel mai simplu mod de a impacheta un cadou este de a-l inveli intr-o hartie frumoasa si a-l lega cu o fundita. O hartie „frumoasa”poate deveni orice hartie de ambalaj – alba sau colorata – careia i-am lipit din loc in loc stelute, braduti, flori, fluturi, buline etc, decupate din staniol, hartie colorata, celofan colorat. Daca aveti putina dantela, legati crucis pachetul (peste hartie) intai cu dantela, apoi peste ea, cu panglicuta (in asa fel ca sa se vada marginile dantelei). Daca darul este pentru sarbatorile de iarna, legam deasupra o crenguta mica de brad si 1-2 globulete. Sau taiem din carton verde doi braduti, facem fiecaruia cate sase crestaturi, asezam pachetul in mijloc si legam bradutii intre ei cu o funda lata.

Dulciurile si bomboanele se pun in pungi transparente de plastic, care se leaga la gura cu un snur de matase, cu capetele mai lungi. Decupam din staniol sau hartie colorata diferite stele, trecem printr-o stea cele doua capete ale snurului si abia deasupra ei facem o funda frumoasa.

Tot pentru dulciuri, putem face cornete din carton, invelite in hartie colorata. In partea de sus lipim o fasie de celofan, umplem cornetul cu dulciurile respective, apoi legam celofanul cu o funda facuta dintr-o panglica lata.

Daca cadoul respectiv este deja intr-o cutie, il vom orna prin metoda colajului.

Cutiile se imbraca in hartii lucioase colorate, pe care mai intai le taiem dupa forma si dimensiunile lor, apoi le lipim de cutii cu lipici, cu multa grija ca hartia sa adere perfect la carton, sa nu ramana valurita.

Modelul I are ca decoratie o dantela de hartie. Tehnica obtinerii ei este foarte cunoscuta. Se ia un patrat de hartie cu dimensiunile dorite si intr-o culoare armonizata cu fondul pe care o lipim. Se indoaie odata pe diagonala, apoi inca odata in colt si inca odata, tot in colt. Se decupeaza si se indeparteaza partiile taiate, apoi se desface hartia, obtinandu-se dantele de hartie. In felul acesta se poate realiza o mare varietate de modele, in functie de felul cum decupam hartia impaturita.

E bine ca mai intai sa conturam pe ea desenul cu creionul si apoi sa decupam, pentru ca taieturile sa fie cat mai exacte.

Alte motive decorative sunt formate din frunze si banuti, decupati din hartie lucioasa de diferite culori, armonizate intre ele.

De exemplu, pe o cutie lunguiata, imbracata in albatru inchis. Se poate lipi un ghiveci bleu, tulpina pomului este verde, iar frunzisul este format din frunze decupate separat din hartie galbena, verde si bleu (lipite doar la unul dintre capete sau pe mijloc, pentru a imita cat mai bine miscarea frunzelor).

In cazul ca acea cutie este de forma rotunda, se imbraca tot in hartie albastra, se face pe margine o ghirlanda de frunze si flori. Frunzele sunt galbene, verzi, bleu si albastre, iar florile rosii cu mijlocul negru. Acelasi procedeu se foloseste si aici, de lipire a frunzelor si petalelor numai in cate un punct, ca la cutia precedenta, pentru a da impresia de natural. O cutie de forma rotunda se imbraca in hartie de culoare inchisa, se lipeste deasupra si pe margini o dantela de hartie alba, foarte ajurata (adica mult decupat din ea). Deasupra se fac trei trandafiri: rosu, mov si galben. Trandafirii se fac din fasii de hartie lucioasa, care se lipesc cate doua, astfel ca banda sa fie mai rigida si lucioasa pe ambele fete. Fasia de hartie se indoaie dupa fiecare rulare.

La alte cutii de diferite forme si marimi, imbracate in hartii colorate, folosim alte elemente decorative. Astfel unele cutii sunt decorate cu fasii de hartie metalizata, rulate. Dupa fiecare rulare, fasia se lipeste intr-un punct, cercul urmator in acelasi punct etc. Dupa forma care se da fasiilor de hartie metalizata, se pot forma diferite flori. Aceste flori se lipesc pe cutie cu lipici, deoarece suprafetele care se lipesc pe hartie sunt foarte subtiri.

O cutie de forma cilindrica se poate imbraca intr-o „tesatura” de benzi late din hartie metalizata aurie si hartie rosie lucioasa. Capacul cutiei poate fi impodobit cu doi crini: unul din hartie metalizata, aurie, celalat din hartie rosie, adica din materiale din care a fost confectionata tesatura laterala. Se taie din hartia respectiva cate sase petale, marimea o alegiti dumneavoastra in functie de dimensiunea cutiei astfel incat sa nu fie disproportionate. Se aseaza petale in evantai, lipind partile care se suprapun si se pun la presat. Se formeaza corola, ruland petalele lipite, ca un cornet, se indoaie in afara varful petalelor. Din cateva bucatele de sarma subtire, un nod la un capat, se fac staminele care se introduc in interiorul florii.

Uneori impachetarea cadoului cand e facuta acasa poate da dureri de cap, ba chiar si multi nervi. Dar cu rabdare si cu un strop de indemanare, satisfactia reusitei va fi mult mai mare. Si parca si cel care il va primi mult mai impresionat de stradania dumneavoastra … Succes deosebit!

Aerul din locuinta

Oare de ce aerul din locuinta este poluat?

De mai bine de 30 de ani, progresul industriei chimice ne-a pus la dispozitie tot felul de produse si materiale performante, eficiente si practice, inainte de a se stabili efectul acestora asupra mediului inconjurator. In paralel, se constientizeaza si costul crescut al energiei, dezvoltandu-se astfel ideea de izolarea a locuintei, astfel o fereastra deschisa reprezinta o scurgere a caldurii de exemplu, pe timpul iernii. Si iata cum, dupa 30 de ani, constatam ca poluantii din locuinta sunt mult mai concentrati decat cei din exteriorul ei, si acest lucru doar din cauza unei proaste ventilatii si circulatiei aerului din locuinta. Materiale de constructie, activitatile casnice, ca de exemplu curatenia generala de primavara, spalatul cu detergenti, ba chiar mesteritul prin casa, toate acestea si inca multe altele produc particule care altereaza calitatea aerului din locuinta. Compusii organici volatili (COV), praful, fumul de tigara pot provoca dureri de cap, alergii sau probleme respiratorii. Si sa nu uitam de monoxidul de carbon, inodor, incolor, dar ucigator provocat de combustibilii care folosesc oxigenul in arderea lor (de exemplu o soba). Se stie ca umiditatea nu este un poluant propriu-zis, dar este un factor favorizant si agravant pentru ceilalti poluanti. Gradul de umiditate este ideal sa fie cuprins intre 30 si 70%.

COV = ?

Compusii organici volatili (COV) sunt substante chimice prezente in toate produsele si materiale, chiar si in tutun. Toti sunt considerati ca fiind cancerigeni sau posibil cancerigeni. Ii regasim in parchetul stratificat, in orice derivat al lemnului, in vopsele, in produse pentru lipit gresia sau faianta, in hartie, in mocheta, in orice tesatura, in sampon sau gelul de dus, in deodorant, in aromele pentru interiorul locuintei, ba chiar si in dezinfectante … Lista este foarte lunga.

Care sunt riscurile pentru sanatatea noastra?

Problemele de sanatate legate de poluarea aerului din interiorul unei locuinte sunt reale. Apar imediat sau dupa un lung timp de la expunere. Persoanele expuse sunt copiii, femeile insarcinate, persoanele varstnice, sau cele care au probleme cardiace sau respiratorii. Riscurile pot fi specifice sau legate de un poluant in mod special, sau pot fi rezultatul unui amestec de mai multi factori. Simptomele ar fi dureri de cap, gen migrene, stari de voma, diferite iritatii aparute la nivelul pielii, hipersensibilitate la raceli, alergii. Aceste simptome pot aparea la cateva ore dupa ce ati patruns in spatiul in care sunt compusii organici volatili si la care sunteti alergic si dispar dupa ce ati parasit locul la cateva ore.

Deschideti feresterele!

Uneori faptul ca deschidem ferestrele este sinonim cu pierderea de caldura, prin urmare costuri mai mari pentru energie. Desi deschiderea ferestrelor este o solutie buna pentru a reinnoi aerul din incapere. De exemplu dimineata, pentru a aerisi dormitorul, sau sufrageria in cazul in care s-a fumat, sau baia dupa ce ati facut un dus.5 sau 10 minute sunt suficiente pentru aerisire si nici nu se racesc peretii in cazul in care este iarna. O fereastra usor intre deschis si inchisa pe durata intregii zile este cel mai eficient sistem de aerisire. Absenta miscarii pe timpul noptii provoaca o stratificare a aerului care este raspandit in straturi de la podea catre tavan, de la rece la cald. In momentul in care o fereastra este intredeschis si inchisa este suficient sa se provoace o miscare a aerului in incaperea respectiva. Perdele de la ferestrea vor fi un mijloc de protectie in privinta patrunderii acarienilor, carora nu le place aerul curat, ba din contra sunt iubitori de locuri calde si usor umede.

Cum reducem poluarea aerului dintr-o incapere?

Eliminati vopsele gliceroftalice (miros puternic si intepator, se usuca greu si se dilueaza cu spirt)! In cazul in care folositi astfel de vopsele indicat este sa eliminati din incapere orice obiect care ar absoarbe compusii organici volatili (mocheta, perdele …). Veti introduce obiectele acestea de abia dupa 3 zile dupa ce ati vopsit. Atentie nu cereti ajutor unei femei insarcinate! Prin urmare indicat este sa optati pentru vopsele acrilice (nu au miros, se usuca repede, si se curata cu apa)!

Alegeti produse ecologice pentru menajul locuintei, sau incercati sa contina cat mai putini compusi chimici! Cititi cu atentie eticheta! De exemplu, otetul impreuna cu apa sunt perfecte in curatarea geamurilor. Lamaia si sarea grunjoasa pentru oale si tigai. Puneti in aplicare retetele bunicilor, care se dovedesc mult mai putin costisitoare si uneori mult mai eficiente.

Eliminati orice aparat care este susceptibil de a fi producator de monoxid de carbon!

Asigurati-va ca aveti caile de aerisire curatate si nu sunt astupate de diferite obiecte! Curatati-le periodic!

Curatati de praf si spalati sistemul de ventilatie mecanic! O data la 3 ani apelati la un specialist pentru un control de rutina.

Incercati sa fumati afara in aer liber si nicidecum in locuinta!

Natural, sanatos sau ecologic?

Pentru a intelege cei trei termeni va trebui sa ii definim.
Prin natural, se intelege tot ceea ce provine din natura (minerale, vegetale etc). Natural nu este sinonim cu sanatos, de exemplu plumbul este natural, dar este daunator sanatatii.
Produsele ecologice sunt acele produse care au un impact redus asupra mediului inconjurator ca si poluanti si pot fi recilcate.
Un produs sanatos este acel produs care nu dauneaza sanatatii si poate fi natural sau ecologic, ba chiar si sintetic.

Vaza – calatoare

O simpla vaza poate povesti o intreaga istorie, poate evoca amintiri, ba chiar poate transmite o gluma buna.
Multi oameni colectioneaza tot felul de lucruri marunte dintr-o calatorie, fie peste hotare , fie in tara lor de origine. Unii pastreaza hartiute, etichete, cartele, bilete, hartie de ambalaj sau timbre, care le vor aminti la un moment dat de calatoria avuta.

Pentru a realiza o astfel de vaza avem nevoie de:

Vaza transparenta
Hartie de diferite culori
Hartii pastrate din calatorie: brosuri, tichete, bilete de intrare la muzee sau bilete de transport, bancnote sau monede
Lipici
Vopsea (guasa sau vopsea pentru vitraliu)
Lac incolor
Pensula

Etapa 1

Decupati sau chiar rupeti in bucatele hartiile pe care doriti sa le aplicati pe vaza.

Etapa 2

Tapetati vaza cu lipici, de sus in jos.

Etapa 3

Lipiti un prim strat de hartie colorata.
Dati din nou cu lipici si aplicati pe intreaga suprafata bucatile de hartie deja pregatite (hartiile pastrate din calatorii).

Etapa 4

Puteti sa lacuiti vaza per total, sau puteti sa pictati cu guasa diferite motive sau pur si simplu s-o vopsiti. In cazul in care alegeti varianta pictat sau vopsit , la final, dupa ce s-a uscat, aplicati un strat de lac incolor. Lasati sa se usuce.

Un patchwork din panza colorata

Un patchwork = arta peticelor (lucru din petice) este format din mai multe bucati de materiale, de obicei forme geometrice, cusute intre ele pentru a forma o unitate noua, frumoasa in culoare si desen.

Un patchwork = arta peticelor (lucru din petice) este format din mai multe bucati de materiale, de obicei forme geometrice, cusute intre ele pentru a forma o unitate noua, frumoasa in culoare si desen. Cand toate peticele sunt cusute intre ele, s-a creat o tesatura noua.

Pentru ca efectul unui patchwork sa fie reusit, trebuie sa jonglati cu motivele si/sau cu culorile alegand, de exemplu, doua motive (stelute si desene cu animale) si doua sau mai multe nuante de culori.

Cumparati cateva rulouri diferite (colorate uni sau cu diferite modele).
Decupati panza, obtinand niste dreptunghiuri.
Aplicati-le alternand unul cu motive, unul uni.

Bine de stiut: Un rulou standard masoara 52 cm latime si 10 m lungime. Se pot obtine circa 12 dreptunghiuri avand urmatoarea dimensiune 52×80 cm.

Pentru mai multe informatii, consultati urmatorul link:

http://en.wikipedia.org/wiki/Patchwork

Cum aplicam un autocolant?

Etapa 1. : Curatarea zonei unde va fi aplicat autocolantul

Suprafata peretelui sau a mobilei unde va fi lipit autocolantul trebuie sa fie impecabil de curat si uscat. Fisuri, vopsea scorojita, sarita, sau cu mucegai, toate acestea trebuie inlaturate !

Bine de stiut : Nu uitati ca o data ce veti lipi autocolantul va fi foarte dificil sau chiar imposibil de a-l dezlipi si relipi in alta parte. de aceea, alegeti-va cu atentie locul unde veti lipi autocolantul..

Etapa 2. : Razuirea autocolantului

Fiecare autocolant este compus dintr-o hartie alba de protectie, uneori cu diferite motive, uneori transparenta, si materialul propriu-zis. Cu ajutorul unei raclete din plastic, a unei dischete sau a unui card bancar care nu ar mai utilizate incepeti sa lipiti autocolantul. Dezlipiti cu atentie folia de protectie.

Etapa 3. : Pozitionarea autocolantului

Pozitionati autocolantul acolo unde doriti s ail lipiti. Utilizati scotch pentru a va lua puncte de reper pe perete. Lipiti autocolantul pe perete tinand cont de punctele de reper pe care deja le ati luat. Apasati foarte bine cu racleta peste autocolant pentru a evita formarea unor bule de aer.

Bine de stiut : In acest moment, inca puteti sa schimbati locul autocolantului, in cazul in care l-ati pozitionat gresit.

Etapa 4. : Casherarea autocolantului

Casherati autocolantul cu miscari de mana de sus in jos si dinspre interior spre exterior. Apasati cu forta pentru a nu se forma bulele de aer. Pe masura ce coborati desprindeti hartia de protectie.

Bine de stiut : Incercati sa pastrati folia de protectie a autocolantului la un unghi de aproape 45°, astfel va fi mult mai usor de desprins. Atunci cand realizati casherarea autocolantului, este bine sa nu va sprijiniti cu mana pe autocolant.

Etapa 5. : Luciul autocolantului

Lustruiti autocolantul usor cu o carpa moale. Nu va mai ramas decat sa va admirati capodopera decorativa !

Bine de stiut : Desi v-ati dat toata silinta sa nu va ramana nicio bula de aer rebela si cu toate acestea mai apare cate una … Iata un truc simplu pentru a scapa de aceste bule: luati un ac de cusut foarte fin si intepati usor bule. In mod sigur vor disparea.

Stapaniti zgomotul!

Ce este zgomotul?

Zgomotul este o vibratie a aerului si se caracterizeaza prin frecventa, intensitate si durata. Frecventa este exprimata in hertz (Hz) si defineste calitatea grava sau ascutita a unui sunet; cu cat sunetul este mai jos cu atat acesta este mai grav. Intensitatea sunetului este exprimata in decibeli (dB): un sunet este mai puternic cu cat numarul decibelilor creste. Urechea umana poate percepe un sunet incepand cu 20 dB (susoteli), poate suferi incepand cu 90 dB (motocicleta) si poate simti deja durere de la 120 dB (reactorul avionului). Durata lui este, de asemenea, importanta fiindca un sunet de o intensitate medie poate deveni insuportabila. Durata sunetului este importanta fiindca astfel se poate stabili intensitatea medie pe care o poate suporta urechea umana. cu toate ca aceste caracteristici ale sunetului sunt foarte bine definite, zgomotul este perceput intr-un mod subiectiv, in diferite contexte, de fiecare persoana in parte. De exemplu, o sirena a pompierilor ii va deranja pe trecatori, dar ii ca linisti pe cei care o asteapta cu nerabdare.

Cum circula zgomotul?

Se disting doua tipuri de zgomot: zgomote aeriene si solide.

Primele, dupa cum indica si denumirea lor, sunt transmise prin aer si circula libere fara sa fie intrerupte in cursa lor. Sunetele aeriene se amplifica atunci cand se lovesc de obiecte dure, astfel se creeaza fenomenul reverberatiei. De aceea, este indicat ca in camere sa integram obiecte din materiale moi, suple sau in relief. In exterior, cele mai deranjante sunt mai degraba generate de mijloacele de transport (masini, motociclete, tren, avion), lucrarile urbane sau latratul cainilor. In interior, sunetul care poate deranja este generat de televizor, muzica sau conversatie. Pentru a te izola de zgomotul aerian nu este suficient sa te indepartezi de el, fiindca micsorarea sonora nu este proportionala cu distanta. Intensitatea unui zgomot scade doar cu 6 dB atunci cand distanta se dubleaza. De exemplu, zgomotul produs de o masina evaluat la 80 dB la o distanta de 20 m scade la 74 dB la 40 m si la 68 dB la 80 m.

Zgomotele solide sunt zgomote de impact, de exemplu, bataile de ciocan ale vecinului care isi renoveaza casa, mingea batuta de un pusti pe asfalt sau tocurile vecinei de deasupra pe gresia din hol. De fiecare data, contactul genereaza o vibratie a materialului care este propagata catre toate obiectele din jur. Deci, un astfel de zgomot poate deranja foarte usor si vecinii de la alte etaje.

Calcule hazlii!

Din fericire, pentru urechile noastre, zgomotele nu se aduna ca niste bomboane. Doi bebelusi care plang cu aceeasi energie, adica cu acelasi nivel acustic, nu vor produce de doua ori mai mult zgomot, dar nivelul acustic va creste totusi cu 3 dB. Daca sunt cu 10 bebelusi mai multi, zgomotul va fi mai intens doar cu 10 dB. Daca unul dintre bebelusi are un tignal mai puternic decat celalalt, nivelul sonor al primului va acoperi zgomotul produs de cel de al doilea. Deci, cele doua niveluri sonore nu se vor cumula, iar daca unul dintre bebelusi nu va face zgomot, aceasta nu inseamna ca nivelul sonor al celuilalt va scadea. Zgomotele nu se substituie.

Ce impact au zgomotele asupra sanatatii noastre?

Generator de stres, zgomotul este responsabil de tulburarile de somn si indirect de starile depresive. Comparativ cu ochii care sunt protejati de pleoape, urechiile sunt supuse agresiunilor sonore in permanenta. Astfel, 50 dB (o conversatie aprinsa) sunt suficienti pentru a provoca o accelare a ritmului cardiac a unui copil care doarme. Cand ne expunem unui zgomot foarte puternic (de exemplu, un concert) pot aparea efecte imediate, dar pasagere ca depilda pierderea auzului, o crestere a tensiunii cardiace, o diminuare a atentiei sau a memorii, chiar reducerea campului vizual, neputinta de aprecia corect distantele si culorile, ca atunci cand orbecaim noaptea. Organismul nu se va obisnui niciodata cu zgomotul, nu se poate adapta zgomotului. Daca stam intr-un mediu zgomotos, se vor instala o oboseala fizica si o stare depresiva, ba chiar pierderea auzului definitva. Este foarte important de stiut ca valoarea pozitiva sau naturala a unui zgomot nu reduce cu absolut nimic impactul acestuia asupra organismului: un fond sonor permanent de 85 dB poate sa ne asurzeasca (de exemplu, o cascada sau o intersectie foarte animate).

Dormitorul si camerele copiilor ar trebui in mod special izolate fonic, deoarece copiii sunt sensibili la zgomote, iar adultii pot suferi insomnii din cauza acestora.

Care sunt principiile izolarii acustice?

Sunt doua aspecte corectarea si izolarea acustica. Corectarea acustica reprezinta imbunatatirea calitatii fonice a locului stapanind fenomenul reverberatiei, adica a rezonantei. Un zgomot constant nefiind foarte puternic, devine enervant. Cand niciun material, din care este confectionata incapera nu absoarbe o parte din undele sonore, putem spune ca aceasta camera este “sonora”, cum se intampla in cazul unor camere goale in care ecoul este prezent. In caz contrar, spunem ca este o camera “surda”, aceasta absorbind toate sunetele. Corectarea acustica consta in temperarea celor doua extreme pentru a obtine un mediu echilibrat. Izolarea acustica reprezinta intreruperea propagarii sunetelor cu ajutorul unor materiale speciale sau prin interpunerea unui izolant intre cei doi pereti pentru a crea un panou “sandwich”. Exista si posibilitatea de a fragmenta traseul sunetului cu ajutorul unor sape multiple. Instrumentele muzicale care intra in contact cu podeaua intr-o incapere vor produce sunete aeriene, dar si zgomote solide. Solutia de a reduce propagarea acestora este antifonarea incaperii (pereti, podea, plafon).

Ce este o punte acustica?

O punte acustica ofera trecerea sunetelor, in general in mod involuntar si accidental. Zgomotul din corpuri solide poate sa se propage sub forma de vibratii, daca nu se iau masuri de prevenire, prin elementele cu imbinare rigida si prin suprafata de sprijin in toata cladirea. Acest lucru trebuie evitat prin compensatori de izolare a oscilatiilor, montati intre imbinarile cu punte acustica. Pentru aceasta se recomanda, intre altele, incastrari fonoizolante, prin care se evita transferul fonic la fundatii. Pentru compensarea cursei de amortizare a suportului, precum si pentru evitarea altor punti fonice se recomanda folosirea compensatorilor adecvati la racorduri.

Cheia reusitei

Este indicat sa tratati zgomotul mai degraba decat posibila sursa, sa eliminati puntile acustice, sa utilizati materiale absorbante (poroase, in relief), sa evitati utilizarea materialelor dure (ganditi-va inainte de a inlocui mocheta cu gresie), sa utilizati un sistem de geamuri dublu. Retineti faptul ca un perete din beton izoleaza fonic mult mai bine incaperea decat unul din caramizi. De asemenea, o izolare fonica este mult mai complicata si mai sofisticata ca o izolare termica. O buna izolare fonica este sinonima cu o buna izolare termica. Din pacate, inversul nu este valabil. Este clar, zgomotele sunt mult mai greu de stapanit decat gradele Celsius.

Zgomotul din punct de vedere juridic

La nivel european exista o directive care reglementeaza zgomotul ambiental. Din pacate, in Romania inca se lucreaza la realizarea unor harti a locurilor poluate fonic. Ramane sa avem rabdare, pana vor fi implementate sistemele de ameliorare fonica. Exista un act normativ, Legea nr. 61/1991 care reglementeaza normele de convietuire sociala, ordine si liniste publica. Dar bunul simt lipseste cu desavarsire.

Inramarea unui tablou sau a unei fotografii

Daca sunteti atrasi de bricolaj sau daca doriti sa oferiti o tusa personala tablourilor sau fotografiilor, fara sa va goliti buzunarele de bani, iata o metoda eficienta pentru a va inrama amintirile!

De ce v-ati inrama fotografiile sau tablourile?

Principala functie a unei rame este de a proteja lucrarile care de regula sunt fragile si predispuse uzurii timpului, dar in aceeasi masura rama este si o arta de a pune in valoare un element decorativ. De asemnea, o rama poata sa denatureze lucrarea, ba chiar sa estompeze interesul privitorului pentru lucrarea respectiva. Deci rama joaca un rol important in a atrage privirea asupra unui tablou sau a unei fotografii.

Astazi, pe piata, spre vanzare se gasesc diferite panze care sunt deja montate pe diferite sasiuri. Aceasta tehnica este ultimul racnet si presupune o munca destul de laborioasa pentru a pune in valoare o lucrare, asadar nu va inselati singuri ca va veti descurca chiar atat de usor ca si cand ati atarna un simplu poster pe perete. Nu e chiar atat de usor si intreaga operatiune cere multa indemanare ! Alegeti sa realizati o inramare mai simpla care sa va protejeze lucrarea.

Inainte de toate :

- Puteti sa asortati rama fie nuantelor folosite in lucrare, fie nuantelor folosite in varuirea camerei unde va fi agatat tabloul. Alegeti-va culoarea in functie si de ce anume va place. Apelati la imaginatie si astfel tabloul va prinde viata!

- Ar trebui sa stiti daca doriti sa folositi un passe-partout colorat sau nu. Passe-partout-ul colorat este un fel de truc: este vorba de a aplica un contur din carton sau panza intre lucrare si rama. In mod traditional, scopul sau este de a scoate in valoare tabloul sau fotografia, fara sa atraga privirea, desi, astazi, ne place sa ne jucam, sa fim excentrici, alegand un verde fluorescent pentru a incadra o litografie de Chagall; incercam sa personalizam orice obiect. Sa te joci cu coulorile in fond si la urma urmei nu este nicun sacrilegiu! Pentru a confectiona singuri un passe-partout, aveti nevoie de un carton intreg, astfel incat sa va ramana cate un centimetru in jurul lucrarii. Si apoi decupati cu mare atentie urmand dimensiunile alese intre lemnul ramei si lucrarea care urmeaza sa fie incadrata.

- Daca este vorba de o fotografie: este recomandat sa folositi o rama cu geam. (Atentie, pentru fotografii, ganditi-va la o sticla anti-UV in functie de amplasarea tabloului). In cazul in care optati pentru acoperirea tabloului cu un geam, atunci va trebui sa achizitionati de la orice magazin de bricolaj o bucata de geam deja decupata conform dimensiunilor tabloului. Atentie: adaugati un centimentru mai mult la dimensiunea initiala ca sa puteti sa introduceti geamul in bagheta de lemn (a ramei). Nu uitati sa cumparati un carton mai gros pentru etapa finala si luati in calcul si achizitionarea unor cuie pentru a putea fixa tabloul pe perete.

Materiale pentru a crea o inramare simpla

Puteti gasi aceste materiale in orice magazin de bricolaj.

- Baghete de lemn, dimensiunea o alegeti dvs. : de la 1 la 5 cm in medie.

- Clei pentru lemn

- 4 coltare din plastic

- Vopsea sau lac pentru rama

- O cutie de flat (necesare decuparii unghiurilor)

- Un fierastrau
- O pensula (pentru vopsire)
- Un fundal subtirel (din lemn, care va va ajuta la fixarea cadrului). Trebuie decupat de catre un specialist la magazinul de bricolaj.
- Sfoara
- Doua cleme
- Cuie de dimensiuni mici

Ghid:

Prin inramare se intelege crearea unui cadru patrat cu ajutorul baghetelor din lemn. Obtinerea unghiurilor interioare este operatiunea cea mai complicata in aceasta etapa. Deci trebuie sa fiti foarte atenti.

Etapa 1 : Masuratori ! Trebuie sa calculati cu rabdare si precizie dimensiunea pe care o va avea cadru, in lungime si in latime. Fixati-va cu un creion masurile pe spatele cadrului. Notati-le cu atentie.

Etapa 2 : Acum este momentul sa folositi cutia de flat. Trebuie sa decupati baghetele atat cat va trebuie. Inca o data, trebuie sa fiti atenti si meticulosi. Nu este o etapa pe care s-o faci pe durata calupului de publicitate, ci trebuie sa va concentrati fiindca o sa va ia ceva vreme ! Fiti atenti la sensul baghetelor! Introduceti o bagheta in cutia de flat si decupati-o astfel incat sa obtineti un unghi de 45 de grade. Atentie : Dimensiunea cea mai mica va fi in interior !

Etapa 3 : O data ce baghetele sunt deja decupate, asamblati-le cu ajutorul coltarelor de plastic, apoi lipiti-le cu clei. Dupa ce s-au lipit, puteti sa le vopsiti sau sa le lacuiti dupa cum doriti dvs., respectand indicatiile de pe fiecare produs in parte. Este bine de stiut ca daca folositi o masca de lemn deja confectionata, aceasta poate fi deja trata cu o substanta speciala.

Etapa 4 : Baghetele gata pregatite si cadrul deja format, le puneti cu fata in jos, introduceti geamul taiat de un specialist, apoi introduceti imaginea dorita, apoi passe-partout-ul si in final fundalul. Este de preferat sa lipiti cu un strat foarte subtire imaginea de fundal ca sa nu alunece. Atentie sa nu lipiti un Picasso si nici sa nu turnati o cantitate foarte mare de lipici. Dupa ce ati fixat intreg cadrul, prindeti din loc in loc pe spatele cadrului cuiele de dimensiune mica de care se vor fixa baghetele.

Etapa 5 : Fixati cele doua cleme pe spatele cadrului la o distanta egala si prindeti sfoara avand grija sa nu fie foarte lunga fiindca se va dezechilibra tabloul in momentul in care il veti aplica pe perete dorit.

Nu v-a mai ramas decat sa prindeti tablou realizat pe perete dorit.

Lumina, noapte si zi. Orientarea ferestrei

Fereastra prin orientarea si dimensiulnile sale determina calitatea si cantitatea de lumina care patrunde in interiorul locuintei.

In cazul zilelor insorite este foarte util de a trage obloanele pentru a evita incalzirea excesiva, in cazul in care orientarea este spre vest, fiind temperatura de la sfarsitul dupa-amiezii este mult mai puternica. Daca este orientata spre nord, locuinta nu va beneficiaza foarte mult de soare, dar primeste o lumina constanta, utila artistilor si utilizatorilor de calculator. Daca este orientata spre sud, locuinta se bucura de soare pe timpul iernii, atat timp cat soarele e pe cer. Aceasta orientare este indicata pentru a pastra caldura solara si de a creste aportul termic. Soarele de vara puternic poate fi stapanit cu ajutorul unor folii aplicate pe geamul ferestrelor pe partea exterioara.

Locul ferestrei

Pentru ca o incapere sa fie suficient de luminoasa este indicat ca o fereastra sa reprezinte de la 35 pana la 50% din suprafata fatadei. In functie de pozitionarea ferestrei se va modifica si aportul de lumina. De exemplu, cu cat o fereastra este mai sus asezata de podea, cu atat mai mult lumina va putea patrunde pana in fundul incaperii. Inaltimea superioara a geamului ferestrei trebuie sa fie egala cu cel putin o jumatate din adancimea camerei.

Tamplaria unei ferestre influenteaza cantitatea de lumina care patrunde in casa. Cu cat suprafata cadrului ferestrei este mai mare cu atat cantitatea de lumina este mai mica.

Cand fatada unei locuinte nu ne permite amplasarea unei ferestre, o solutie o reprezinta patrunderea luminii direct din acoperis. Aceasta solutie este indicata in luminarea spatiilor intunecoase, cum ar fi casa scarilor.

O data ce lumina a patruns in casa, ea poate circula prin pereti daca acestia sunt facuti din sticla (transparenta, de preferat). Lumina poate de altfel circula de la un etaj la un altul printr-un plafon transparent. Nu este deloc dificil de realizat, dar este foarte spectaculos efectul obtinut.

In Franta, pozitia ferestrei este usor in interiorul cladirii, astfel se obtine un joc de umbre la nivelul fatadei.

In Germania, fereastra este aliniata la nivelul fatadei, astfel incaperea beneficiaza de un maximum de lumina, dar fatadele vor fi fara relief.

Luminoterapia

De exemplu, canadienii sufera de depresie pe perioada sezonului hibernal (lipsa luminii). Simptomele sunt aceleasi ca si ale depresiei clasice, apar toamna si dispar primavara. Se repeta in fiecare an. Ceasul biologic este dereglat de insuficienta intensitatuii, luminii care provoaca dereglarea glandei epifiza. Tratamentul consta in a-l expune pe pacient la o lumina alba generate de un ecran. Dupa cateva saptamani de tratament sub supraveghere medicala, 80% din pacienti isi revin din depresie.

Ce lumina este indicata pe timpul noptii?

Datorita electricitatii, ritmul vietii nu se mai regleaza dupa cursul soarelui. Lumina artificiala este oferita de doua surse principale cu eficienta si consum diferit. Prima sursa cea mai raspandita este data de becurile clasice si cele cu halogen. Ambele au o eficienta slaba fiindca 90% din energia consumata se transforma mai degraba in caldura decat in lumina. Cea de a II-a sursa este cea fluorescenta a carei becuri au o eficienta luminoasa net superioara: un bec fluorescent de 15 W furnizeaza de 6 ori mai multa lumina decat un bec clasic de 75 W. Consuma de 5 ori mai putin. Are durata de viata de 6 pana la 10 ori mai lunga decat un bec clasic si astfel este compensat pretul mult mai piperat. Un bec fluorescent de abia dupa 2 minute dupa ce a fost aprins atinge maximum de intensitate luminoasa. De aceea nu sunt utilizate in spatiile de trecere. Continand o cantitate redusa de mercur, aceste becuri sunt considerate deseuri periculoase si de aceea nu trebuie nici sparte si nici aruncate la intamplare, ci doar in containere speciale pentru reciclare. din punct de vedere ecologic, acest tip de bec este mult mai putin periculos.

Iluminatul reprezinta intre 15-20% din bugetul alocat consumului de energie electrica a unei familii.

Consumul poate fi redus:

- folositi sursele mai mai econome (becuri fluorescente);

- utilizati lumina naturala;

- utilizati oglinzi impreajma ferestrelor pentru a multiplica efectul luminii naturale;

- evitati perdelele de culoare inchisa care nu permit trecerea luminii;

- eliminati becurile cu halogen care sunt consumatoare foarte mari de energie (500 W/1 h);

- utilizati sensor de miscare pentru spatiile de trecere, culoare, scari, iluminatul exterior.